Poezie
Anotimpul îngerilor
1 min lectură·
Mediu
Astăzi l-am simțit. Prima dată. Le simțeam
unduirile în aer ca o întrecere de aripi trecute.
Tot aerul se umpluse de mirosul lor,
tot aerul.
Tot aerul se umpluse de pașii lor,
tot aerul.
Apoi i-am văzut. Timizi, mi-am spus cu încredere,
îi pot omorî ușor, am gândit,
le pot fura pașii transformându-i încet
în pulbere,
iar apoi stăpânesc aerul,
tot aerul umplut de ochii lor,
tot aerul.
M-au cuprins cu mâna pe după umăr,
îi pot iubi, am gândit, îi pot iubi,
le pot fura obrajii și mustățile.
Ce îngeri urâți, mi-am zis,
dar ei mă auziseră și cu ei aerul,
tot aerul stăpânit de ei,
tot aerul.
martie 2000.Cluj
002827
0