Poezie
Timpul
1 min lectură·
Mediu
Mi-e cald chiar dacă vîntul bate printre rînduri.
Mă îmbrățișez și înțeleg că nu sunt singură.
Eu suflet de piatră, acum sunt doar în gînduri
Deformată, pierdută în timp și nesigură.
Clepsidra scurge iar secunde,
Uitate au rămas printre nisip.
A fost prezent,trecutul iar s-ascunde
Același suflet a rămas același chip.
Se schimbă decorațiile zilnice
Totul e straniu apoi dur și rece,
Răcelile lăuntrice devin iar comice,
Deschizînd ușa ele încep să plece.
001604
0