Poezie
Focul
1 min lectură·
Mediu
Stai cu mînuța-ntinsă
Vezi în el foc pe cînd tu ești stinsă.
Nu ceri nimic, doar aștepți,
Aștepți acel ceva ca să-l acepți.
Și cînd în păsul său grăbit
Trece pe-alături ușor zîmbind.
El te cuprinde-n al său gînd
Răceala-ți pururi blestemînd.
Iar cînd inima ți-e înflăcărată
Universul te poartă-n zbor.
În trecut simțite-ai adorată
Acum te-ndepărtezi spre nori.
În mintea sa, tu ești departe.
Deși prin umbre vă vedeți,
Ele sunt atît de deșarte
Voi transformându-vă iar în asceți.
001.464
0