Poezie
Muza
1 min lectură·
Mediu
S-a dus muza lăsîndu-mă singură aici!
Nu-mi vine-n cap nici o idee grandioasă,
Iar această nemernică de zi ploioasă,
Îmi face 1000 și una de piedici.
M-a lăsat muza!M-am pierdut!
Și plouă și e frig și sufletul mă doare.
Mă simt singură în acestă lume mare.
M-a lăsat muza și îmi e milă de ea profund.
Căci noi în două,
Două femei la ale noastre,
Am fi compus nemărginite poezii despre zările albastre.
Însă ea s-a dus în lumea minunată,
Lăsînd aici o țară neiluminată,
Lăsînd o inimă bătînd în netăcere,
Provocîndu-i disconfort și neplăcere.
Nu m-ai am despre ce să scriu!
Și capul meu parcă ar fi pustiu
Și neuronii mi se mișcă rectiliniu
Și e liniște în el,și nici o voce nu mai răsună
Ca în acele zile cu clar de lună.
001.569
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Giza Cristina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Giza Cristina. “Muza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/giza-cristina/poezie/13981897/muzaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.