Era Achim, un tânăr cu umerii semeți,
Venit de prin Bănie, de pe vreun mal de Olt,
Era înalt nebunul, cu palmele, lopeți
Și mânuia cuțitul, ca nimenea din front.
Era viteaz și iute, prea multe
"Săru’mana preascumpa mea mamă,
De la început îti spun că-s bine!
Ne îndreptăm în tancuri spre cazarmă,
De frați mi-e dor, cât și de tine!
Când fost-am înrolat, o zic cinstit
Credeam că greu
