Poezie
Scorbură verde
1 min lectură·
Mediu
Luna se revarsă peste trupurile noastre.
Noi ne ascundem de lumina ei sub parfumul teilor înfloriți.
Universul meu se deschide și se închide în tine;
Punctul interior al inimii mele răzbate intr-un milion de culori
Iar tu le cunoști pe toate.
Le prinzi și le pictezi cu degetele pe o coală albă.
Lumina curge în noi, prin noi, de parca ar fi lichidă, iar noi doi sticlă transparentă.
Lăsam să treacă sunetele între inimile noastre
Formând cadența primordială a primului răsărit.
O liniște serafică plutește în cer și pe pământ.
Mâna ta e calda și îmi spune
Că-mi este cuib,refugiu,scorbură verde.
001120
0