Git Florin

Non-grata În trup e gândul Și în gând păcatul De mii de ani proscris de cele sfinte În ochi stă adevărul Și-n adevăr minciuna Cernită dintr-o samă de

Si lacrimi de rugina infuleca pamantul Sub un Hristos de tinichea Vanau rasplata sacra si iarba si pamantul. De mult uitata-n holda arsa O cruce fara Christ S-a descompus de-atata vina Si

In apararea mea Ce ar mai fi de spus? Caci n-am stiut s-aleg Cuvinte, Cand viata atarna de ele Si-acum tarasc un starv greoi Un starv infect si plin de boli Prin universuri paralele. In lume

E vremea sa ma-ntreb De unde e puterea Ce ma impinge sa exist? Pe ce taramuri mi-am pierdut mania Si aura de antichrist? Ce cataclism moral a sters Toti demonii din capul meu Iar dac-am fost

De aripi nu de zbor Mi-e frica si ma inalta fobia aceasta Cu un cosmar mai sus Mai aproape de Soare topindu-ma Tot mai departe de tine Pentru mine ti-ai frant aripile Palide inger ?

M-am ascuns de oameni In muntii din visele tale Si-acolo ghemuit in poala unui brad Am adormit in graba Sa ma ascund de visul tau Cautandu-ma.

Cresc serpi in sanul meu Dar nu numai serpi Cresc broaste Testoase Netestoase Soparle cresc Si crocodili Si mere muscate Si Adami muscand din mere Si Eve ispitind Adami Asta e slabiciunea

Am smuls camasa de pe mine Intr-o adanca revolta Cu pumnul ridicat V-am rugat sa plecati Sau sa intelegeti Mi-am scos ochii din cap I-am izbit de izvoare Si ma dureau orbitele Si-mi tremura

Noaptea ne masacram himerele Imunde, visele noastre atarna Peste marginea patului Urletele strivesc matematic Semnul egal in mai mare Ca o goarna asmutind haitasii Plecati sa vaneze

Trei, doi, unu, zero Trei Se-ntrec in cantec corbii Mucegaieste cascavalul in gura fabulistului Scrasnesc din dinti masinile nervoase Luand-o razna pe sosele. Doi Se bulucesc oamenii in

Frigul se reculege noaptea In crucile inerte de pe deal Cu noi preacurveste moartea Siesta sa-si faca mai apoi in canal. Ca-n visul meu din armata Mormantul ma cheama-napoi Si-mi spune sa-mi

Noaptea urla silnic Undeva in spatele casei. Ma imita foarte prost de altfel... Gandurile ma barfesc in mare taina Si prevestesc, cunoscatoare, cum Sangele are sa-mi erupa din vene, Asemeni

Esti atat de mic cateodata Si sufletul tau atat de scund e uneori Incat ajung sa ma intreb daca Ai existat vreodata. Daca nu cumva te-am gandit Intre doua tigari, Obosit sa mai

Prea multa dragoste Ca sa iubesc ura. Cat alb in lume Si vad numai negru. Pesemne am orbit De atata lumina.