Poezie
Războiul
1 min lectură·
Mediu
Ah! rănești atît de rece, lupta
Doboară viețile căzute ne-ncetat,
Furi mila pentru lume ruptă,
Din pieptul dezgolit și înghețat.
Te-mbraci în roșu, sufletul mă doare
Te văd cum treci din casă-n casă,
Să furi rapid un suflet, îndignare,
Să prinzi speranța într-o vagă plasă...
Te rog, opreștete, te-mplor!
Dar stai! tu nu ești vinovată...
Totul a început al meu popor,
Și mintea lor, deja demult stricată...
Nu înțelege proasta că
Aduce viață disperată,
De aceea binele plecă,
Ucis în liniștea visată.
Ascunsă, spartă, moartă,
În noapte, speriată,
Uitată, friică poartă
Cea pace blestemată.
Dispare-n lacrima lui Dumnezeu...
Tu Plîngi, ah, plîng și eu
Stînd lîngă plai, departe,
Voi striga-n veci numele tău,
Tu, patrie, iubește-ți fiul foarte
Îi este greu acum, ah mamă,
Nu vreau sâ mă întorc pe front
căci nu am ce să apăr...
003.093
0