Regret
Departe sunt de tine. Îs singur. parcă-s mort. Și zilele nu-s zile, și timpul stă pe loc. Încerc să strig, dar vocea, s-alunecă în lacrimi, Născute ce-s din jale, din friică și din
Pulsul
Aș vrea să dispar. Să fie-ntuneric Și doar una tăcerea să-mi fie alături. Să mă sparg în bucăți, Să mă lese căzută, Ca cei ce mă știu, pe-o zi să mă uite. Vreau aripi de fier Să nu mi le
pedeapsa
Mi-ai legat aripile. Nu pot să zbor. Să-mi scutur gîndurile de praf nu pot. Pentru că te-am lăsat în viața mea și a venit haosul. Te iubesc cum mă iubeai și tu cîndva, probabil. Insuportabili
Bocet
Vîntul bate, un fior. Mă cuprinde, eu adorm Strig al tău nume, tu nu vii. În zadar te chem., eu știu. Dar nu încetez să chem Numele tău. Suspin, Mi-e greu. Cît mai am de așteptat?
Eșec
N-ai uitat c-atunci, cîndva A fost odată Tu și Ea Dar nu știai, pe lîngă Tu A fost odată și un Eu...
Eminescu
Pe lîngă plopii fără soț Chemai a ta aleasă. Scriind iubire ce-n peniță porți Pictînd-o-n vis mireasă; Luptai pe frontul frumuseții. Găsit-ai viață-n moarte, Găsit-ai fruct al tinereții, De
Războiul
Ah! rănești atît de rece, lupta Doboară viețile căzute ne-ncetat, Furi mila pentru lume ruptă, Din pieptul dezgolit și înghețat. Te-mbraci în roșu, sufletul mă doare Te văd cum treci din casă-n
moartea
De ce ești singură în lumea mea Pășind agale dintr-o casă-n casă? Să fii iubită nu cred c-ai putea, Amarelor bucate ești bucătăreasă. De ce? Tu nu ai fost născută din păcat, Dar nici născută
Speranță
Tu ești omul singuratic, Ai rămas un vis naiv Într-un pustiit jăratic Mic, uitat și primitiv... Ai căzut acum în umbră, Totul este rătăcit, Iar o luminiță sumbră Cam prea mult te-a
