Poezie
Imbecili si filozofi
Idealuri
2 min lectură·
Mediu
ziua mea ca o poveste
povestea ca o furtună
flacără
iubire
ură
trăiesc și n-am nici o veste
de la entitați celeste
să m-anunțe ora
locul
când voi întâlni norocul
fum cenușă și regrete
buze arse de dorință
în priviri doar neputință
imbecili și filozofi
cei ce știu și cei ce tac
cei ce-mi spun
și cei ce-mi fac
binele și răul vieții
zile fără dimineață
ploaie
ceață
eu desculț
merg spre steaua-n care cred
dar nisipul din clepsidră
nu-mi dă vreme să ajung
scaune plângând pe mese
chipuri ce fac fețe fețe
în jurul meu fum și fumuri
lângă mine drum și drumuri
care nu duc nicăieri
maști amice
măști ce pică
degete ce le ridică
cariere
decorații
aspirații
loc în față
după care toți tînjesc
fericire dată-n rații
halte
stații
cu trenuri ce nu opresc
idealuri
casa
satul
toți vor frișca
nimeni blatul
gândul care ne ucide
visele cu plumb în aripi
pleoapa care nu se-nchide
suflete-necate în vin
puțin zahăr
mult venin
altruiștii
egoiștii
enervanții
și tentanții
pradă sigur o să fim
rictus construit durabil
zâmbet spulberat de vânt
pâine
sare
și pamânt
cicatrici săpate-n piatră
copii fără doi părinți
doar cu o mamă
și cu un tată
terminus inexorabil
002.854
0