Gigi Duru

Îți spun în scris (chiar printr-un vers!): A cîștiga `i-un fleac – banal! – Cînd ai o „stea”, un univers… Da` poți uza de „Arsenal”!?

Ti-o spun deschis: (si nu-s nebun) Tu esti un critic foarte bun... Ba chiar de-a dreptul epocal Caci ochelarii-ti sunt de cal.

De vrei s-asculți umila mea părere Þi-o spun: tu ai mereu o minte fină (Și oarece probleme de vedere) Când cauți poanta… la o balerină!?! P.S. S-ar cuveni totuși niște explicații, nu?

Îs vorbe dure, de ocara… Ce azi le simt ca pe un bici. Dar ai dreptate, bine-mi zici!… Că-ți văd si eu… limba amară?

In cinstea zilei tale Au rasarit si ghioceii Vestindu-mi primavara Ce mi-o asterni in suflet. Mi-ar fi placut sa fiu cu tine Sa-ti spun si sa-ti arat Ce n-a putut poetul De cand e lumea pe

Cel mai simplu si usor Sa-i faci poezia Invata de-i scrie Capatai sa-i fie!

Zice lumea ca-s nebun Ca ma dau la fete! Dar in fata eu le-o spun: \"Si? Ma lasa rece! \"

Aratandu-mi usa, una Striga c-am lasat-o lata Dar plina si infierbantata Tocmai la sfarsit, discutia!

Pe motiv c-aș fi obtuz Am scos vocala din uz. Și scriu Gh. din consoane Fi’ndcă nu-s poet... cu toane.

Folosind doar tastatura Isi reface lucratura, Eclipsandu-ne cultura Doar cu ea... progenitura! Se aud si voci razlete Sustinind-o cu masura... Cica, noi i-am pune bete Prin a-i spune ca...