Poezie

Pacatosul

1 min lectură·23 ianuarie 2011

Mediu

Din iubiri trecătoare am gustat,

Pe mine păcătosul iartăl Doamne,

C-am adunat de acum atîtea toamne,

Și tot îmi zboară gîndul spre păcat.

Cînd mă gîndesc și acuma mi-e rușine,

Mînca găina zău cu os cu tot,

Mă iartă Doamne sînt un păcătos,

Dar îmi plăcea și mă simțeam chiar bine.

Știam s-aleg o țuica sau un vin ,

Și beam ca păcătosul înainte,

Și eram rău și nu eram cuminte,

Și acuma știu să aleg un vin pelin.

Cînd Doamne au dispărut acestea toate?

Adu-le doar o clipă înapoi,

Să stăm în cîrciumi singuri amîndoi,

În zori să plece doar cel care poate.

Și amețit de vin ,cu burta plină,

Să-ncerci să mă îndrepți dacă ai să poți,

Și să mă tragi dintre bețivi și hoți,

Spre lumea bună-ți Doamne, spre lumină.

Dar să fiu tras ușor spre Dumnezeu,

Nu mă brusca și vai, nu mă lovi,

Căci s-ar putea de atunci din acea zi,

Înspre păcat să te împing și eu.

001.233

gigi condratovici. “Pacatosul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gigi-condratovici/poezie/13968798/pacatosul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.