Poezie
Slabiciuni
1 min lectură·
Mediu
E noapte. Să dorm nu mai pot,
Mă-ndrept ușurel spre fereastră,
O șterg chiar pe mijloc c-un cot,
Și privesc prin noaptea albastră.
Un bec strălucește în zare,
Dînd zăpezii sclipiri de argint,
Iar sub luna cea albă și mare,
Tăcerea e grea, de mormînt,
Afară e ger și nu ninge,
Nici cîinii nu latră acum,
Văd o stea ce-a căzut și se stinge,
Urmărită de coada de fum.
Dinspre pat se aude un gemăt,
Soția e tristă și plînge mereu,
Copiii-îs în lumea cea fără de capăt,
Și ea este mamă și-i este mai greu.
...Fereastra-i opacă la loc,
Am să merg să mă culc de-oi putea,
Că e frig și în sobă nu-i foc,
Eu am foc doar în inima mea.
001.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- gigi condratovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
gigi condratovici. “Slabiciuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gigi-condratovici/poezie/13968563/slabiciuniComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.