Poezie

Marină

2 min lectură·30 ianuarie 2012

Mediu

Să mă scufund în mine, cum într-un vis al apei

Ce-mi scaldă țărmul aspru al zilei fără capăt

Să fiu, doar, prelungirea la nesfârșit-a pleoapei

Blând refuzându-i somnul luminii-n care scapăt...

Eu m-am sustras acestui irespirabil aer

Întemnițat de glasuri – iertându-i temnicerii

Menit, numai să depăn un inefabil caer:

Lumina din adâncuri, ostatecă tăcerii!...

S-ascult, numai, lumina curgând cum mă sfâșie

(Lasciva-ndurerare, de nimeni tălmăcită

Ce-mi cotropește trupul, cu dulcea ei stihie)

S-ascult lumina apei, doar mie hărăzită -

Când clopote de aur se sfarmă (Foșnitoare,

Când lunecă în valuri incendiind străfunduri)

Să mă retrag în mine ca-ntr-o fluidă floare

Năvalnic revărsată și sângerând pe prunduri...

Eu m-am sustras acestui încarcerat , greu aer

Înveninat de glasuri – iertându-i temnicerii

Menit numai să depăn un inefabil caer:

Tăcerea din adâncuri – ostatec, doar tăcerii!...

O! Să mă pierd în mine, cum, într-un vis al mării,

Tânjind să mă dezmierde mareele-i obscure,

Cu mâini înlăcrimate de la crămile sării –

Tăcute să se-nalțe – spre mine să se-ndure,

Restituindu-i Trupul – lăuntricu-mi acelei,

Ce-i va fi fost stăpână (de la-nceputuri, încă!)

Mareele tăcute, nu blânde prunduri spele-i

Ci-nsingurate țărmuri cioplite-n aspră stâncă!...

...Dulci fluxuri și refluxuri în fum - surpat de ape

La țărmu-mi singuratic visând, îngâne-ntr-una

“Să fiu, doar prelungirea tremurătoare-i pleoape

A mării logodindu-și tăcerile cu luna”...

00879

Ghiță Alexandru. “Marină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ghita-alexandru/poezie/13999786/marina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.