Mi-e urat cu mine
Ne cam plictisim noi doi eu si cu mine
Dar imi place sa fiu singur,pentru ca nu trebuie sa discut
decat cu mine,si pot sa nu raspund la telefonul tau
De verificare in miezul
Ultimele 3 zile au fost cele mai bune din viata mea!s-a vorbit mult despre mine,si de cele mai multe ori in s-au pomenit calitatile mele..... Prietenii isi aduceau aminte de locurile si lucrurile pe
Faptele mele?
Sa ma caiesc de faptele-mi haine?
Nu ma caiesc decat ca-s prea putine.....
DA!Am facut blestematii
cu carul;
senin de parc\'as fi stalcit o musca!
Sa ma caiesc de raul ce-l
Aceasta noapte,
intinsa in mine ca un arc de vanatoare,
e pigmentata doar cu pete de cerneala.
Prin pleoapele ciuntite
somnul se zvarcoleste si se sfarma,
lasandu-mi tristetile intregi,
rotunde
Sa nu le spui,tarana...
zorilor,doliul tau;
nu-i lua zilei speranta
de frunze si de umbra verde;
dar cand noaptea-i adanca,
sfasiata doar de fluierul vantului-
cel care nu uita,
sa plangi.
Dar maine si iar maine,tot mereu,
Cu pas marunt s-alunga zi de zi,
Spre cel din urma semn din cartea vremii,
Si,fiecare "ieri" a luminat
Nebunilor pe-al mortii drum de colb.
Te stinge
A venit cea pe care o doream,
cea pe care o chemasem.
Nu aceea care matura ceruri fara de aparare,
luceferi fara case,
lumi fara patrie,
zapezi.
Zapezi din acestea care cad dintr-o mana,
un
Mai inainte de a se auzi grabita sonerie,
cand ti se va deschide si vei intra,
o,asteptat-o cu neliniste,universul
va fi implinit un nesfarsit
sir de lucruri concrete.Nimeni
nu poate numara
\"Candva,ochii tai se vor naste
sa ma priveasca
dar
poate ca eu
nu voi mai fi
aici,
sa iti spun cat de verzi-
ne despart
o tacere si cateva ploi....
si-ti promit sa te astept
\"Memoria timpului
E plina de spade si corabii,
De pulberea imperiilor
Si de fosnetul busolelor
De uriasii cai de razboi
De stigate si de Shakespeare.
Eu vreau sa-mi amintesc
primul
Mai inainte de a se auzi grabita sonerie,
cand ti se va deschide si vei intra,
o,asteptat-o cu neliniste,universul
va fi implinit un nesfarsit
sir de lucruri concrete.Nimeni
nu poate numara
A venit cea pe care o doream,
cea pe care o chemasem.
Nu aceea care matura ceruri fara de aparare,
luceferi fara case,
lumi fara patrie,
zapezi.
Zapezi din acestea care cad dintr-o mana,
un
Un om orb intr-o casa pustie
oboseste aceleasi limitate drumuri,
pipaie peretii care se prelungesc,
sticla de la usile interioare
si cotorul aspru al cartilor
interzise iubirii
Iti astupi cu propriile maini
de noapte umeda lumina fetei
in care din albastru se arata copilaria,
transparenta de pe cand
abia se nascuse fericirea,
iar lumina abia incepea,
si desenezi
