Ghimis Dorin Nicolae

Condamnat la sentința de-și sculpta trupul știut de o oareacare piatră. Pietrele sunt niște gropi pline în gropile obișnuit fiinde . Eu sunt piatra ce-și plânge groapa. Groapa poate fii locul

De sus linia arată linie . De jos linia arată linie. De la dreapta linia arată linie . De la stânga linie arată linie. Din față punct. Din spate punct.

Văd ochii tăi cu care râzi plângînd și obosite păsari zbiară în corul desenat de fum al idolilor maști de ceara. Nu stiu dacă ma auzi acum eu iți vorbesc din alta față Iar diminețile se întorc

Vreau să vă fac un anunț importat,foarte important pentru țară. A aparut o noua specie de om ,omul ecologic 100 la 100 fără urmă de EU . Cîteva exemplare circulă foarte bine păzite prin capitală.

Pe planul al doilea zace un orizont rătăcit În prim plan noi ,amandoi ținând în brațe ca niște jucării stricate cuvinte și în suflet mult dor. În același decor un cor ,de doamne fardate prost

Noaptea avea veșminte de stele Pe la colțurile sferei te dibuiam rotundă, Formă a mintii mele,și astfel gândurile-mi Lunecau de jur împrejur Pâna în miez de fruct pârguit Și sâmbure îmi

Tatălui meu plecat preacurând demult. Peste tine vor ninge, Coroane de flori , Catafalcuri și negre culori, vor plânge Seninele flori, iar mâine Casa ta va fi un sicriu, Locul tau pe

Lumina sleită, înainte de termen. Vulcanul?Noroiul de lavă, o piatră fluidă ce arde, simpatica iarbă cântând. Lumina se adună, culori si decoruri,măști plauzibile ,iubiri de spectre ,fețe de

Radacinile copacilor se înfig adânc în negrul pamânt . Neputința ,voința ,dorința culori născute în sine , vorbesc despre tine . Negrul pamânt e a ochiului rădăcina de unde tu te întrupezi trestie

APÃ Apă dulce apă ,desfătăre ,plutire mister adânc albastru curând ,izvor curgând setea înecând în foșnetul frunzei cu patima buzei.

Și chiar din secunda când te-am văzut Nu mai eram rotund Nu mai eram pătrat Nu mai eram bărbat Nici timp nu mai eram nici cer .

Vioara a spus tu ești sunetul eu sunt golul. Fă să cânte goliciune mea fă-o să cânte Fă-o sa cânte tare, tare tu fă-o Eu am lovit-o aproape cu o mângâiere Apoi cu alta , ploaie păreau

Ce a fost ieri? Dorința si pasiune ,sau poate năzuința. Oricum mi-am simțit gândurile cuvintele atingându-te cu voluptate si delicatețe pline de fior dar netrezita mea poate ar fi fost mai simplu sa

Mâinile mele sunt cele se înfruptă din dulceața trupului tău cu pasiune voluptate și dăruire. Le simți clepsidra sufletului meu ? Simt ca înfloresc când te gândești la mine Sufletul mi-e în

Ochiul îmi era din sticla; Trupul îmi era din sticla; Inima îmi era din sticla; Si lumina mă durea; Mă durea si îmi trecea; Ea prin tâmpla mea de sticla; Iar apoi se dezbrăca; și în trup se

Sefilor mei Frigul si frica făeau cerul să sufere de un reumatism cenușiu . Oamenii nu mai zburau . Se mișcau paralitic ,încet ca nu cumva sa se loveasca în limitele liberatății

Cernută în petale de flori de gheață Fluturii par de faianța Palmele tale mă mângâie parcă mai rar. În rest totul a ramas cum știi, cum știi ..cum știi ,zilele sunt târzii, Copacii în teracote

În taina unui crâng, de arama culorile Se îmbrăca-n nostalgie în ritmul unui vals De vânt si zâna mea prea raționala poate Din gresala scăpa o bruma de îndoiala pe o Petala de sărut.

Mă rodesc în toamna pasteluri Și fructe zahariste de sticla cu Un straniu cânt si nici nu pot să Le gust sfărmarea dimensiunea starea Strălucirea de stea lovindu-mă în Rădăcina ochiului cu

Exercițiu de simțire E vara târzie pe malul mării și sunt lângă tine . Soarele aproape a apus cerul e sângeriu violet ca un pastel , valurile clipocesc încet amăgitor , universul parcă