Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
Explozie de vis și șoapte
Și totul se risipă-n vânt,
Ne pierdem avansând în noapte,
Þinându-ne de-același gând.
Nu e lumină. Nici tărâm.
Plutim în bezna di-mprejur.
Cu minte-aș vrea să o sfărâm
Și lumii să îi dau contur.
Deși nu văd, pot să te simt,
Cum iți ții capul pe-al meu piept,
Cu inima mea te alint,
Bătăile spun un secret.
Tu le asculți și le-nțelegi.
Cum altfel să-ți mărturisesc,
În astă lume de pribegi,
Amorul meu nepământesc?
Nu ne mai trebuie lumină,
Nu ne mai trebuie nici loc,
Iubito, prinde-mă de mană!
Hai să visăm un vals de foc!
Deschid ochii și-ți văd chipul,
Te uiți la mine și zâmbești,
Mă-ntreb, de când îmi veghezi somnul
Și oare, la ce gândești?
001.878
0