Poezie

Pe malul marii

1 min lectură·20 martie 2008

Mediu

Te iau în brațe și privim cum marea,

Cu sete nebună izbește în stânci,

În mințile noastre-ncolțește uitarea,

E vremea de gânduri și doruri adânci !

Gândesc cum la piept țin o comoară,

Fără de seamăn și fără cusur,

Cu brațele ei cum mă-nconjoară

Și brusc cum se face liniște-n jur.

E liniștea nopții lăsată pe mare,

O liniște surdă, curată, mormânt,

Răsare, se naște, din apă și sare,

Încearcă s-ajungă la noi pe pământ.

Te simt cum tresari la fiece val,

Care se-nalță izbind violent,

Picături fine ajunse pe mal,

Îți mângâie fața pentr-un moment.

Ridici privirea, ușor, îmî zâmbești,

Semn să m-aplec și să te sărut.

Momentele-acestea nu sunt lumești,

Momente pe care de-o viată le-am vrut.

002.311

Ghidarcea Ionel. “Pe malul marii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ghidarcea-ionel/poezie/1774399/pe-malul-marii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.