Ghiciac Andrei

Simtiri in Noapte Adus la realitate de indiferenta Sfasiat de trairi si impertinenta Ma regasesc in singuratea naturii Admirata,privita si totusi atacata Am simtit strapungerea

Simt un praf de stele peste mine O caldura ce ma cuprinde Ma sufoca,ma alinta si ma sperie Imi sopteste la ureche ca un greiere Frica de greseala domneste peste tot Nu stiu ce sa fac,cum

Iubire si dezamagire Vine o vreme cand totul se cerne In urma privesti si nimic nu se vede Atunci cand natura vietii moare Te apasa tot ce ai lasat in spate Apare lumina

Perfectiunea naturii o intruchipezi Albastrul marii din ochii ce privesc Mainile recii ca al iernii frig ma contopesc Glasul bland al primaverii ma fac sa ametesc Privirea in

In cautare Candelabrul ruginit trecut prin vremuri triste Imi lumineaza hartia in timp ce iti dau de veste Despre simtirile transpuse in versuri dedicate tie, Amestecate cu lacrimi si

Noapte buna Stau seara langa tine in timp ce dormi Simtindu-ma ca si cand as sta langa un inger Inima fiindu-mi ciugulita ca de niste corbi Stiind ca tu esti

Ma izolez in coltul lui Sub izvor ma racoresc Asta e viata infinitului Oare asa se deosebesc? Incet,incet imi ridic privirea O vad pe ea pasind usor Usor,usor apare minunea Ma

Rugaciunea Ma inchin la tine mare zeitate Supus al tau pe viata si eternitate Numele tau vibreaza suflete Mare zeitate numita Fericire Supus al tau loial fara

Esti naiva si te uiti la mine Ca si cand totul e bine Chiar nu mai stii tu oare Ca pleci si te duci departe? Imi vine sa urlu,sa strig la luna Sa plec din lumea asta