Poezie
Androgin
Invidia Zeilor
1 min lectură·
Mediu
La sfat se adună
Cei ce mereu
Creează furtună
Și care acum,
Pentru prima dată,
Sunt temători
Și privesc neliniștiți
Spre Ființa Completă.
Un vierme însetat
Îi roade asiduu
Otrăvindu-le gândurile
De o noblețe desăvarsită
Frământarea interioară
Și o frică ce n-au mai simțit-o
Îi îndeamnă să separe
Singura Ființă
Ce le contestă puterea.
De atunci jumătațile,
Într-o mișcare continuă,
Nebrowniană,
Se atrag și resping
Într-o căutare perpetuă.
002.387
0