Poezii

Pe o cărare în univers, Te-am întâlnit din întâmplare Și te-am privit cu ochii timizi Dar inima mi-a tresărit. A tresărit când te-a găsit Căci obosită era ea Și tristă eu și

De ce sunt ochii triști Și de ce plângi Copilă blândă,cu păr ondulat Un om ce îl iubeai și a plecat. Nu plânge,totul e trecător în viață Vor fi și clipe bune pentru tine Va exista un om să te

Avut-ai locul tău in Univers O existență scurtă și modestă O stea ce urcă astăzi către cer Duce cu ea sufletul tău. Ne naștem toți,nu întrebăm De ce acum,de ce al tău Nu întrebăm pe

Dacă ar fi să scriu azi despre tine Să aștern în cuvinte iubirea Mi-ar trebui o eternitate Să pot cuprinde toată povestea Mulți răscolesc ani de-a rândul Se chinuie,suferă și aleargă Căutând

La un x bar din x oraș Două concepții se ciocnesc Despre principii despre viață Două ființe aprins vorbesc Se contrazic și-adânc dezbat Principiul existenței noastre Principiul de a fi,de a

Inima îmi e tristă Și sufletul plin de gânduri Mă gândesc mereu La zilele acelea fericite Care au trecut Ușor și fără să simțim Și ne-am iubit Era frumos și adevărat Dar în zadar Căci

Odată-n viață,ți-se ofer-o șansă, De ști să o fructifici este bine Dar de-ai pierdut-o .i-a aminte Și-ncearca să te schimbi străine. Odată-n viată,ți-se oferă fericirea Și rareori există o