Poezie
exodus
***
1 min lectură·
Mediu
Ultimul cuvânt nu e totdeauna și ultimul
Așa am învățat în timp ce Învățatorul
Număra scoicile de pe spinarea mea
Cu toiagul
Nu mă lăsa cu el mamă
Nu toiagul lui mă sperie
Ci scoicile care îmi cresc pe spinare
Cum cresc midiile pe carenele putrezite
Ale galioanelor scufundate
Nu mă lăsa cu el
Cuvântul nu e în toiagul lui
Și nici în pedanteria cu care vorbește
Despre exodus
.
(în podișul Gobi există o mânăstire în care
Călugărul –căci e singurul acolo-udă un câmp cu bolovani
Face asta de când se știe
Iar înaintea lui au făcut-o alții
Udă în fiecare zi bolovanii
Așteptând să răsară din ei
Cuvântul
,
Caut o mare pe care să o pot și eu trece
Împreună cu vorbele mele
În fuga mea de tine
Cuvântule
002.211
0