îți amintești acești ochi?
ochii pe care tu nu mai vrei să-i vezi abia acum îi recunosc
i-am văzut în trei rânduri dar n-am știut,
n-am crezut că sunt aceiași
văzându-i tulburi, i-am
Am întâlnit o lume. Este o peșteră ramificată în lumina lunii. Mintea-mi rătăcește prin ea uneori abia deslușind cotloanele întortocheate sub bătaia plăpândelor raze. Ne-am rătăcit de multe ori așa
eu merg în popas
drumul nu vrea
nu vrea să rămână în urmă.
îmi car pietrele într-un sac viu.
de greu
stau și aștept să se vindece
la fiecare centimetru
de ușor
îl umplu
cu soare, cu
GA