Gheorghe Luchian

CONCLAV DE UNELTIRE. Ai căutat răspunsuri la mii de întrebări Rostite matematic și fără ezitări; Într-o durere surdă, adesea inutilă Ai repezit pumnalul, în liniștea ostilă; Tot ce se

S I M P L U – C U D R A G O S T E ! Iertați-mă dacă apar sfios Și glasul, poate tremură puțin Dar astăzi vreau un vers să vă închin Femei cu chip și sufletul frumos. Ne dăruiți atâta

S F I D A R E. În anul acesta, pe meri, Pe cireși, ori pe zarzări nebuni A căzut o maree de alb; Puf din aripi de îngeri. Înfiorat te vedeam Cu vestmânt de vestală romană Încropit din

Umbre de nori le topeam în cuvinte; timp în care tu visai numai tu ști la ce. eu doream să te am lângă mine; chiar așa, mă vedeam fericit deși tu mai absentă decât alte dăți îmi părai și nu

poate timpul trecut aburind fermecate oglinzi șterge-ncet amintirile noastre. ori un timp viitor nepereche cu noi ma vor face să uit de prezentul străin; căutând o uitare de mine Într-o

P O E M P R O F A N . De Eminescu Să vorbim în tăcerea iubirii Într-un grai folosit doar de îngeri. De Eminescu Să ne apropiem sfielnic Într-o seară ca aceasta de-acum Cu pasul