Poezie

Piticul

1 min lectură·12 februarie 2003

Mediu

A fost odata un pitic. Acum

privirea lui fărâmată-n cioburi,

zace alungită pe pereții igrasioși și plini de scorburi.

Auzul său infundat în fundul capului,

unde azi trăiește o familie de râme,

zace inert, făcut fărâme.

Nisipul adus de mare și dus de vânt

bătut de ploi și călcat în picioare

se-ndeasă în gura căscată prea tare,

nisipul făcut pământ.

Acolo, în scorbura veche închisă de mult, în copacul fără coroană,

ăla de-acolo cu cuibu’ de coțofană

zace împrăștiată mintea lui spartă

lângă privirea făcută cioburi

în fața auzului înfundat în fundul capului

de nisipul ce-i îndeasă și gura.

Acolo, dragi copii

e piticul din poveste care-a fost și nu mai este

și cine-o mai trăi, ne-o va mai povesti.

014.836

Despre aceasta lucrare

Autor: gheorghe flockhart
Tip: Poezie
Cuvinte: 120
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

gheorghe flockhart. “Piticul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-flockhart/poezie/36568/piticul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MS Marciana Stoicescu-Ortega✓4 mar. 2003

M-am gandit sa-ti multumesc pentru comentariu chiar aici, la textul tau. Imi aduc aminte ca ti-am mai citit o data poemul si mi-a placut si atunci (sper sa ma crezi pe cuvant ca nu scriu chestiunile acestea doar pentru ca mi-ai citit si tu textul).
Daca as fi in locul tau, as nega ultima propozitie din Piticul.
Curaj, vino cu texte noi!