GePr

Imi place sa scriu, mult... De cele mai multe ori este o terapie pentru mine si de ceva vreme am inceput sa scriu in mod public, adica mi-am deschis un blog. Sunt perfect constienta ca nu

Eram în bolul tău de cristal când ți-a sunat telefonul și ai plecat. Am așteptat rătăcind pe aleile mileului de pe masă, căutând-o în el pe cea în care te-aș fi

....Și buzele-mi tremură mai fierbinți ca oricând. Pe sirea spinarii.... fiori mă pătrund. Cu ochii închiși, pe-ale tale

Un suflet alb pierdut prin așternuturi de mătase neagra... O poveste roz pe ritmuri albastre... Gânduri gri... Se sting într-un apus purpuriu...

Stau aici ca o țigancă turbată sau ca o cățea. Nu mai știu cine sau ce sunt, de când m-au lovit cu piatra aia în cap. Știu

Vibrează în aer amintirea ta... Pe buze, prin par, parcă te simt... Te văd fără culoare, te-aud fără sonor, nu mai mi-e dor. * știi?! * Caut ceva ce

Ah! gândurile pustii rătăcesc iar pe cărări inguste... Amintiri albe împletesc cămăși indoliate. Buzele ce cândva erau roșii, azi zac uscate de dorul

Tabloul ăla e strâmb! Atârnă pe peretele gol ca si cum eu m-as spânzura, de cravata de la costumul tău… Da! Ãla pe care nu l-ai avut niciodată…

Iar vin flămândă la malul mării, să mă hrănesc cu esența ta și-apoi să te las fără de ființă pe nisipul umed și rece. Îmi lipsești mai ales noaptea când mă