Unei maini de pamant

Vino dara, sa ne-ascundem sub prapastie...de vrei, vom inchide-n timp altarul prabusitilor, reci zei... si scrutand tot infinitul, pe o margine-alergand, teama clipelor de maine sa ne fie doar un gand... s-ascultam cum Universul se precipita in noi, sa le radem timpu-n oase celor ce in lume voi cunoaste far\' de tine om de carne si idei... Teama noastra n-aibe\' nime\' caci suntem la fel ca ei! Azi, cand doar cerneala-mi cura\' pe o pagina-ntr-un vers, tu scrutezi cu alta Gura un cu tot alt univers... Ingustat de amagirea timpului ce ne-a trecut vei fi vesnic amintirea celui ce doar te-a crezut... si-n nimicnicia lumii te vei pierde dar\' apoi... Voi fi Vant lovind pamantul, vei fi oase reci - Ochi goi! Te-oi cata\' in amintirea Ce-am pastrat aevea-n gand... Vei fi praf umpland doar Vantul... Din pamant nascut, Pamant!