Îți cer nemurirea, iubitule!
Lasă fericirea pentru mai târziu,
Anii de aur, transformă-i în rugină
Și dragostea ta nu-mi da.
Vreau să mă agăț de speranța că te pot avea
Fugi de mine! Rănește-mă! Și
Colo jos în baltă, patru ochi sclipește,
Mă uit înc-o dată, parcă mă privește.
Mă uitam la ei, se uitau la mine,
Întorc spatele, au sărit pe mine
Nu știu ce să fac, să mă lupt cu ei...
Ai dracu'
La mine în suflet este toamnă. Undeva chiar la granițele iernii, luna noiembrie la final. Când copacii sunt toți uscați, iar crengile lor seamănă cu niște vene al căror sânge nu mai circulă de mult.
Acum mi-e clar. Mi-e clar de ce nu poți simți și scrie în același timp. Mărturisești o iubire tocmai după ce s-a stins, niciodată înainte. N-ai avea timp sa fii. Acolo, prezent. Ești prea ocupat să
GT