Poezie

Ninge fiori!

1 min lectură·28 decembrie 2012

Mediu

Să simt...nu pot

Să dorm...nu vreau.

Încerc să știu ce am ce am .

Lumina mă-nconjoară

Sclipirea mă orbește

În ochii mei se vede sincer

O lume ce nu este

Perfectă.

Privesc, aud, mă doare,

Căci mii de zimți de sticlă cad

În timp ce cerul moare

Străpus de fulgii mincinoși

Ce se credeau ninsoare.

Nori zâmbesc amar

Și soare obosește

Când rând, pe rând, sticlele cad

Nimic nu contenește.

Durere, frică sau dispreț

Eu nu mai știu ce simt

Când, dintr-o dată, nu mă mint

Mă opresc și ascult șoptind

O voce ce se ceartă

Și stingă-ntr-una: "ARTÃ!"

În tine cred și sper

Cu tine nu mai sunt

Nici orb, nici surd, nici mut

Să fac din ciobi cristale

Stele pe cerul vieții tale.

Mă pierd încet în infinit

Ajung să mor în vis...

Pășesc tiptil în paradis

Privesc în jur și nu mă uit

Nici înapoi, nici înainte

Și mi-ar plăcea să am acum

O parte ce nu simte.

001.113

Georgia Moraru. “Ninge fiori!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/georgia-moraru/poezie/14020815/ninge-fiori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.