Eu nu alerg,
Ascult
Scindarea sinelui în Este
Cum vara se ascultă-n grâu
Cum toamna se ascultă-n păsări
Și regăsindu-mă ca Tot
Sunt alergare
Eu nu întreb,
Veghez
Din alchimia lumii
Privește-mă
Și lasă-ți cuvintele dincolo
Voi veni să le-adun
Când mărgele de rouă în quarcuri
Picura-vor mătasea-n amurg
Prin palmele tale, clepsidră,
În care
Mai mult, tot mai mult mă
Suflete vino și ascultă
Cum noaptea-și picură egal
Ca-ntr-un concert de Pavarotti
Penumbra – gândul meu pribeag...
Îi simți beția?
Iar mi-l desface-n șapte linii
Ce s-arcuiesc frenetic,
