George Potyng

pînze peste ochi zîmbet robinsonic tastez în fiecare zi trei dublu v caut fericirea pe google unde ești de ce nu ești unde te-am pierdut în care vară sau primăvară sau toamnă sau iarnă sau

Babele-au făcut taifas Și-au decis să fie caste Când moșnegii lor și-au tras Pe catarge pânze sparte.

probabil ai făcut football sau handball în șuturi existențiale maestru la poarta creierului ai petrecut mult timp în fața televizorului la meciuri și drame de un ort dat pentru energia

Vin-la mine, Moș Crăciun, La ureche vreau să-ți spun Că te-am așteptat un an Și răbdare nu mai am. În fiece dimineață Mă trezesc cu-un sloi de gheață Peste mine. Știi că gerul Îmi gîdilă

Era ea Dumnezeia La început A fost nimicul Apoi întunericul Apoi au trecut 9 luni Și s-a născut Dumnezeu.

păcatul este mare și vina pentru el am înecat-o în gene mărul a rămas în gât scuip sâmburi peste tot din nod din gât din măr oprit

Eu nu am nimic cu rușii, Sau cu turcii și tătarii, Dar mă supăr când intrușii Se comportă ca măgarii.

A rămas fără soție, Șefu’ l-a concediat. El tot face poezie Noaptea cu lap-top-u’-n pat.

Gâdele cu capul ras Mă împunge în obraz: - Rog să nu Vă supărați Când în țeapă Veți fi tras.

Motto: “Până la proba contrarie, dați-mi voie, dragi colegi “profesioniști” și “pur și simplu jurnaliști”, să vă consider pur și simplu colaboraționiști.” (Val Butnaru în “Jurnal de

hai să visăm că suntem fericiți tu într-un colț de glob eu într-un pisc de lună hai să visăm că astăzi e mâine tu în cearceafuri de toamnă eu în muguri de verde hai să visăm că e ziuă în

El scria numai catrene, Versul îi era rotund. Intrând în criză de pene S-a re-tras puțin la fund.