Ochiul poetic

din lipsa de inspiratie
dai vina pe imaginatie

(sau invers, cum vrei!)
:)

apleacă-ți pleopa peste ochi căprui
inspiră aerul cît ține în bojoci
îmi placi așa, cu găuri în urechi
și agățați cercei din doi cireși :)

Nu te mai uita la gene.
Mai admiră niște rochii.
Printre foarfece, sirene,
Eu mă tem - ți-or scoate ochii!

Și de astă dată, bade,
Cred că nu m-ai înțeles –
Când ungeam solzii cu cremă
Știam unde să privesc.

Asta zic și eu pudoare...
Ori e-o simplă stratagemă?
Scuipi pe critică unsoare
Iar poetu\'-l ungi cu cremă!

despre critic cand vorbiti
mai mereu il cremuiti
nici nu stiu ce sa mai cred
sau poate... sa inteleg

E absurd să treci prin lame
Truda celor mai agonici
Altfel vom citi, mi-e teamă,
Versul unor epigonici.