Zăpada îngerilor (continuare)

- E o glumă proastă ? îl întreb iritat. - Tot spitalul vorbește despre asta, George. Știu de la Vera, care este de serviciu în noaptea asta. Eu nu fac astfel de glume. Si mie îmi pare atît de rău. Tania nu are nici o reacție, se uită în gol, nu zice nimic. Pare plecată departe, departe... Pentru ea, Dorel fusese mai mult decît fratele mai mare, fusese un idol. Nu înțelegea de ce tocmai lui i se hărăzise atîta nenoroc. Să pleci din lumea asta la doar patruzeci și trei de ani... Dorel nu se căsătorise. După terminarea facultății, fusese repartizat la Tău, în Ardeal. Aici a cunoscut marea sa iubire, o profesoară, pe Ana-Maria. Pentru că era singură la părinți, aceștia nici nu au vrut să audă de o căsătorie cu Dorel, care însemna plecarea ei de acasă. A fost o mare decepție pentru cumnatul meu. Îmi amintesc noaptea cînd a venit de la Tău. Cu lacrimi în ochi îmi spunea, că viața nu mai are niciun sens pentru el. Nu s-a mai îndrăgostit niciodată. Devenise imun la acest sentiment.Tot ceea ce a putut accepta , a fost o prietenie sinceră cu Mau, care știu sigur că l-a iubit mult pe Dorel. El nu i-a împărtășit niciodată această dragoste. Devenise introvertit, de multe ori îl acuzam că este egoist, că știe atîtea lucruri, și nu e drept să le țină doar pentru el. I-am adunat sutele de volume împrăștiate prin casă, magnetofonul Kastan cu cele două boxe mari, la vremea aceea satisfăcînd, cît de cît, pretențiile de redare a sunetului, avînd și joase și înalte, acceptabile. Banda era oprită la melodia formației Manfred Mann „ Ha, Ha Said The Clown. O asculta mereu. Era preferata lui. Să mergi către nicăieri Ca un pribeag în noapte Pe drumuri pline de tăceri De visuri alungate Timpul s-a oprit pentru tine În lumea zăpezilor gri De-a pururi - doar astăzi rămîne Soarele-apus, nicicînd va răsări - - -