Zăpada îngerilor (continuare)

Unchiul a venit acasă pe la șapte. Pare bine dispus. Scoate din buzunar o pereche de zaruri și le pune pe cutia de table. - Nela cu astea nu am voie să mai pierd. - Eu ți-am spus că nu zarurile sunt de vină. Dar mă rog... sper să aibă o soartă mai bună decît celelalte , să nu ajungă și acestea pe foc. Gabi stă la masă și mînjește cu unt o felie de pîine, peste care pune și două lingurițe de dulceață de vișine. Apoi se așează lîngă unchiul Petre și îi zice : - Tati, știi că în casa asta se bea ? Unchiul pare că nu l-a auzit și învîrte de zor zarurile, care se pare că în seara aceasta îi poartă noroc. - Ce-ai zis Boți? - Că se bea țuică în casă. - Cine bea măi țuică ? - Cei doi. I-am prins astăzi bînd dintr-o sticlă. În sfîrșit, subiectul pare că-l interesează pe unchiul, care face o pauză, spunîndu-i lui Gabi : - Ia cheamă-i încoa pe amîndoi. Gabi e în culmea fericirii. Sări de pe scaun, băgă capul pe ușă și spuse doar atît : - La tati ! Ne-am ridicat amîndoi și ne-am prezentat în fața unchiului. - Ia spune Doru, voi beți țuică pe ascuns ? - Nu tati, cum să facem așa ceva. - Păi auzi ce zice Gabi, că v-a văzut azi bănd țuică dintr-o sticlă. - E adevărat că ne-a văzut bînd dintr-o sticlă, dar nu era țuică. - De ce minți Doru ? sare ca ars Gabi. Tati, așteaptă puțin. Se întoarse din camera noastră după cîteva minute cu o sticlă în mînă. - Iată dovada ! Era ascunsă în șifonier. Gustă și o să vezi că am dreptate. Unchiul desface dopul de la sticlă și precaut, înghite de cîteva ori, strîmbăndu-se de parcă ar bea cucută. - E apă măi Boți. - Cum să fie apă ? Mai gustă o dată. Alte cîteva înghițituri se lăsară degustate, după care sătul de cîtă apă băuse, unchiul Petre spuse din nou: - E apă Gabi, apă chioară. Furios, acesta îi trage sticla din mînă și înghiți de cîteva ori. Și-a dat seama și el că l-am păcălit, că în sticlă era întradevăr apă. - Fira-ți ai dracului să fiți, vă credeți șmecheri ? - Hei, hei, fii atent cum vorbești, se poate măi Boață ? - Hai Nela să jucăm în continuare . Cine dă cu zarul că am și uitat. Ce copii ! Doru rămăsese încremenit. - Ce-ai rămas mă așa ? doar nu-l lasam pe Gabi să ne facă ! - Cînd dracul ai schimbat-o, Geo ?