Poezie
fără număr
***
1 min lectură·
Mediu
lemne și pietre după voi
sticle și borcane
după mine
toate femeile s-alerge
desculțe prin parcul meu cu vise
deocheate
ptiu să nu fii de deochi
împlinire
cu sânii tăi rotunzi
în mâinile mele
totul capătă formă
cuvintele respiră
în ritmul sfârcurilor răsucite
între degete
ca și cum aș ține pixul
când scriu blestemul ăsta
cu limba de un viu ostentativ
lemne și pietre după voi
sticle și borcane
după mine potop
de femei
să-mi plouă-n gura cu sâni
între degete
răsucesc sfârcuri de cuvinte
în vârful pixului
și din când în când
dau autografe pe coapsele femeilor
voastre…
001.050
0