Poezii

Prietenii mei vechi.. vocile pe care le-am iubit. Grimase.. replici. Logică, nebunie, glume.. Realități și critici lor. Am parcurs viața în ritm de toboșar. Fugit-am către eterna mâine. Ce

Dulce asfințit, cu emoțiile aferente.. Înotând din nou, împreună, În oceanul holbatelor fețe indiferente; Crezând într-o pizza ieftină și bună, Trist sunt, dar zâmbesc naiv, distras; Încerc să

Asemenea unui prădător te pândesc prin cristale. Ce știu despre tine? Ce știi despre mine? trăiesc noile obsesii: numele tău.. avatarul tău. Nu-mi spun mare lucru despre ceea ce

Cine are nevoie de tine? Poza unui moment, și totalmente gri.. Noi tristeți pentru bucurii fentate; dar la ce mi-ai folosi? Surprize neplăcute, oare îmi poate rezerva Ziua plictisitoare care

Cu toții încercăm a profita De ceea ce ni se oferă.. Încercăm prietenii ușoare, Câte un zâmbet involuntar.. Viața privită ca un obiect culinar.. Un pic din aia, O gură de asta. Cel mai bine

Poema orașului se termină În umbrele tăioase ale unui salcâm.. Aici, nu mai susțin nicio vină, Și-s liber pentru cât timp rămân. E o liniște din trecut; Memento mori, suflet

Sunt umanul vid din camera mea.. Restul de lipsuri sunt amintiri, raze discrete din zile obscure. Lumini vechi luptă cu lumini noi; Peste biroul meu veghează o stea.. soarele nemuritor din