Rugăciunea bărbatului însurat

“Dacă tot mi-ai dat nevastă,
Cea mai crunt-a mea năpastă,
Doamne,-n mila ta cea mare,
Dă-mi acuma și răbdare !”


Dacă tot mi-ai dat nevastă,
Rea, urâtă, însă castă,
Doamne,-n mila ta cea mare,
Dă-mi acum și-o țiitoare!”

Catren bine realizat, căruia îi lipsește ingredientul cel mai important pentru a fi o epigramă: surpriza.

Dacă tot ți-a dat nevastă,
Nu privi la dânsa șui
Căci, de-acuma, la beție,
Șogori vei avea destui.

Emil

Dacă tot ți-a dat soție,
Nu privi la dânsa șui
Căci, de-acuma, la beție,
Șogori vei avea destui.


Vezi? Graba strică treaba!

Emil

Nea Costică, vezi ce spui,
Căci codana-n cap ți-o pui;
Nu-i urâtă, bat-o vina,
Țiitoarea e pricina...

Nea Emile, stai să-ți spui,
Nu privim la ele șui,
Domnu,-n mila Lui cea mare,
Ne dă tuturor răbdare.

George,
de ceva vreme am citit epigrame de-ale tale, aproape toate și chiar schimburile de replici. Stai liniștit, eu nu sunt ca Gârda, să mi-o ia tastatura- aici am râs de m-am prăpădit- deși suntem amândoi clujeni.
Simț al umorului ai, se vede dar drumul epigramei e tare anevoios. Și eu m-am tăvălit cu unul și cu altul pe pagină dar atunci nu-mi dădeam seama că n-am dreptate și mai apoi nu mi-a fost ușor. Dacă vrei să faci ceva serios și nu numai să te joci, căci te văd un om cu școală, fii original în primul rând și lasă variațiunile pe aceeași temă. Nu țin. Te strică. Miroase poanta și pornește de la ea, care trebuie să fie cât mai la capătul catrenului, pentru relief; deci pornește de la ea înspre față. Construcția e foarte importantă.
Intră la Rodeanu Cornel și citește-i lecțiile despre epigramă...să vezi cum te ridică.

Epigrama-i un catren
Cât o piesă de teatru,
Unde dai de Bin Laden
De abia în actul patru.
( Sorin Olariu )

,,Să nu uiți Darie!\'\'

Nea Emile, ai dreptate,
Nu privesc la ea ’ntro-parte.
Șogori faci doar la beție?
Se mai fac și la trezie !...

PS: Mulțam pentru sfaturi!
Cu prietenie, George.