George Avramescu

Draga Nicusor incearca sa-ti aduni ideile din alta parte si va fi foarte bine. Dar astea lasa-le te rog la gunoi. Ca io n-am inteles nici acum dupa ce ai desenat tu schitza! Succes! La Luminita.

Lol! nu stiu daca-s permise mircismele aici si nici de diacritice nu prea am chemare la asa o ora matinala... Deci mai pe romaneste... mppmdr. Ma uit ca nu sunt singurul noctambul de prin zona - in orice caz, sunteti unul care ori pierde noptile ca si mine, ori se trezeste cu ele in cap! Ceea ce va rog sa o luati ca un compliment, fiindca uman, este de neiertat sa ne dormim viata. Va multumesc sincer pentru lectia dumneavoastra de elena - as putea spune ca cel mai abitir, viata asta m-a invatat sa respect lucrurile moarte... Doar ca in ce priveste motivatia faptului de a ne pune mereu intrebari la care s-a mai raspuns, este daca vreti, pentru mine imboldul care nu ma lasa sa lancezesc. Obisnuiesc sa rostesc mai pe ocolite adevaruri fatise, nu pentru a le saraci din stralucire, ci pentru a le pune in lumina care personal (pleonasm aici dar da bine), mie, imi apartine.In ce priveste concluziile, niciodata nu am avut pretentia de a le trage, vitregindu-i astfel pe ceilalti de scopul pe care cautarea lor il reprezinta. Ba dimpotriva, consider ca nu exista un lucru mai pretios decat aceasta ceata... Fiindca, uitati-va ce tevatura se naste din ea. Replici dupa replici. Pe care le iubesc. De dragul carora gasesc o tinta in a aprinde foc si a ma juca cu el. Desigur ca nu vreau sa mutati munca mea de aici, desi este dreptul dumneavoastra. Ma bucura insa orice polemica, sau cum veti dori s-o numiti. Am si eu domnule un sit literar, de pe care momentan lipsesc numai artistii :)). Dar or sa vina. Va rog deci sa-mi lasati materialul la locul sau si sa nu-mi luati nimic din toate astea in nume de rau. Pentru ca si de n-ati fi un editor al acestui sit, imi face placere sa fiu rebel. Cam atat... Am scris aceasta pentru dumneavoastra ca raspuns urgent, amenintata fiindu-mi pozitia articolului. Sunt foarte obosit sa mai pun caractere romanesti, asa ca nu trebuie neaparat sa apara... stiu ca dumneavoastra il ve-ti citi. Va doresc o zi senina.

E puțin impropriu definită maniera în care eu trebuie sa dau aici o replică domniilor voastre... Se zice: \"*Ce crezi despre acest text:\". Ei bine, mai mult decît logic ca dacă eu sunt acela care ii este creator am despre dansul o părere pe care numai modestia o face sa fie buna...
Dragă domnule Paul Bogdan... De cinsprezece ani încoace, observ ca nu exista ceva mai democratic în România, decît însăși Democrația pusă la zid prin opțiunea default și opțiunea nula. Oamenii marunti au voie sa facă cum vor cei mai puțin marunti, sau sa facă cum ii taie capul și sa se dea cu curul de pămînt apoi de ciuda. Plecînd de la acest măreț exemplu, înlocuirea unui cuvînt din eseul meu cu doua, nu poate fi decît benefic. Îmi cer scuze, cred ca într-un impuls hormonal sinonimul științific îmi scapase altminteri l-as fi folosit eu de la început, cu siguranță. Într-adevăr, creația oamenilor ar fi mult mai palpitantă înlocuind vulgul cu simandicozitate. De pildă dacă am spune \"rahat cu apa rece\" am fi tentați imediat sa ne gîndim la ceva dulce. Și citind comentariul dumneavoastră mai departe, citez \"Am modificat un singur cuvânt pentru a nu trimite textul în pagina de autor.\", mă gîndesc la cea mai fragedă copilărie de-a mea cînd un nene doctor încerca sa o liniștească pe biată mama, lehuza pe un pat de spital: \"A trebuit stimată doamna să-i tăiem buricul, ca sa nu fim nevoiți să-l trimitem înapoi în p....a masii\". Iar continuarea mă arunca într-un autobuz aglomerat de bătrîni ursuzi care nu vor să-mi cedeze locul, spunînd: \"mergi cu taxiul dacă nu-ți convine, mon cher\". Din fericire însă, iată ca exista un din păcate, care-a făcut ca textul meu sa ajungă exact acolo unde doream. Domnule Paul... Bogdane! Din cate știu eu, logica e una pentru toți. Tot ce se ridica mai presus de ea sau coboară, este zbucium. Creație, indiferent ce-ar fi sa iasă din asta. Ghinionul iobagului (va rog sa nu despărțiți asta din urma...), este sa nu aibă boierul bani. Dacă aveați timp și răbdare sa mă citiți, ați fi fost surprins ca spre final am ales fiecare boaba de fasole din blestematul de ghiveci despre care vorbiți. Eu nu am trasat deloc astfel de echivalente, între iubirea de mama-fiu-sot s.a.m.d. Vorbeam din o cu totul alta prismă... Fiindcă dacă e legitim ca niște copii să-și iubească amîndoi părinții, e de la sine înțeles ca ei nu-si doresc un surogat pentru tatăl lor. E o experiență pe care o trag privind la toate familiile normale. În ce mă privește, pe mine nici cel puțin nu mă caracterizează, pentru ca eu nu-l iubesc îndeajuns de crestineste pe nici unul dintre ei. Nu voi nega nici o idee împărtășită și divulgata în aceasta lucrare. Tocmai asta mi-am și dorit; un fir de lumina în mine care sa încerce sa surprindă. Dar nimic din ceea ce v-am dat impresia a simți nu este oportun cu dorința mea reală. Va citesc și cel mai fericit mă face gîndul ca prin ceea ce afirmați aici justificați întrucîtva aberațiile lui Freud. Va felicit pentru ca nu v-ați pierdut timpul trecandu-mi în vedere logica, altminteri aproape nula. îmi pare însă rău ca nu ați avut mai multă aplecare spre mine, acolo unde bat cîmpii. Căci va jur ca ar fi meritat. Și, fiindcă suntem la capitolul \"despre sex\"; sunt aicea doua notații pe care nu le pot trece cu vederea. 1. ca ar fi ipocrit pentru cineva sa spună \"nu îmi place\", și 2. ca limba românească dincolo de sinonimele inventate este una mult prea menajata ca organ, dacă ținem cont ca totuși, e atîta de francofonă... Iar dacă nu mă înșel, exista \"dragoste\". Exista \"afecțiune\". Exista \"dor\". Exista \"alean\". \"amor\" exista și \"pasiune\". Și cîte altele nu exista... Știu... o limba frumoasă și veche a pierit din prea multă civilizație... O alta, mai puțin completa, se pare ca supraviețuiește, tocmai prin necivilizatia din jur... părerea mea...
Roxana Niculae; Stimata doamna (domnișoară)
Ar însemna sa cobor standardele teribil sa mai fragmentez acest text după ce domnia voastră a avut interesul să-l citească în astfel de circumstanțe. Eu nici măcar cînd sforai nu o fac numai pentru mine, ci de dragul acelor dependențe pe care le-am creat celor de aproape. Ar fi deci ipocrizie sa spun ca scriu pentru ca de unul singur sa mă citesc. Dar dacă este sa fiu citit, îmi doresc ca asta sa se facă nu tocmai cu ușurință. Mai mult decît pe bărbații misogini, nu mă știu sa detest decît femeile feministe. Nu am găsit niciodată vreun rost în a împărți lumea în sexe. E dezgustător și fad. Am controlat textul în sus în jos sa vad dacă nu s-au rătăcit pasajele în care fac din femeie un ideal pentru împlinirea mea, o nevoie pentru satietatea mea masculina. Ca unul lipsit de prejudecăți (pe care totuși dumneavoastră mi le vedeți...) am iubit deopotrivă femeile de casa și curvele. În felul meu le-am respectat și pe acelea care se vindeau pe bani grei și pe cele care se ofereau pe degeaba. Nu găsesc nimic mai josnic însă decît o femeie care se vinde pe doi bani și asta pentru a împărți acei doi bani cu cineva de doi bani. Acea femeie este o taratura, tot la fel cum scursuri sunt acei bărbați care-si imaginează ca prețul unui trup trebuie disecat de suflet. Și am ajuns la homosexuali... care de multe ori cum spuneți nu au ales, dar în puține rînduri pot alege. Vorbeam zilele trecute cu o prietenă; ei bine, ieșind din tiparul acestui eseu, nu mi-as ierta sa nu recunosc nedreptatea vădită cu care unii dintre ei se înconjoară... Pentru ca deși își doresc un bărbat alături, cel mai adesea trăiesc într-un obscur palpabil alături de o sotie pe care-o lipsesc preț de o viață de naturalețea unui gest sexual. Ii refuză deci ei, și lui însuși, vreme de ani și ani o satisfacție pe care amîndoi poate ar merita-o...E o atitudine justă sa stai departe de ceea ce nu te reprezintă în nici un fel. Acum sunt gata sa recunosc, dar nu revin nici o litera asupra celor înainte scrise. E mai comod firește sa plătim un instalator sa ne pună un bideu în baie decît sa o facem cu mîna noastră. Dar va amintiți oare povestea cu regele e gol? Într-o buna zi, o mînă de psihologi ar putea sa ne inchida pe toți într-un balamuc, doar fiindcă noi am înceta sa judecam lucrurile și dintr-o optică personală. Și părerea mea este întocmai a dumitale, anume aceia ca sentimentul pur este totalmente desprins de ceea ce purtăm sau nu între picioare; cu mențiunea numai ca sunt situații, atunci cînd este vorba de fiziologii diferite în care lucrul acesta nu se poate întîmplă. Dacă ați observat, aceasta este \"Filosofia fără aere IV\" și se cheamă așa pentru ca între asta și prima mai exista doua. În masura în care va stîrnesc cat de puțin interesul, va invit sa le citiți pe acestea aici: http://www.amfiteatru.ro/viewtopic.php?t=29 . Consider ca am definit în felul meu acolo foarte pe larg aceste simțăminte despre care-mi vorbiți. Într-adevăr în ce privește sexul și actul sexual exista o separație metabolica și deopotriva mecanică între ele. Dar eu aici le-am privit pe amîndouă ca acțiuni și nu ca particularități ale separației dintre organisme. Mai departe/departe de mine gîndul de a băga toți oamenii în aceiași oală. Dar trebuie sa accept ca e trist sa nu fie astfel. Căci dacă nu voi reuși sa descopăr la tot restul o fărîmă de nebunie, hotărît lucru îmi vor trebui ceva bani ca să-mi repar capul... Și cred, ca ultima prejudecată din conștiința mea, rămîne aceea de-a scăpa cu totul de prejudecăți... \"În rest, este dreptul fiecăruia să gândească\". Iubită doamna... as zice mai degrabă ca acest drept, este o datorie!
Sa auzim, tot de bine!