George Asztalos

Ottilia: merci tre\' să vă dezobișnuiesc...:)

Adrian: am schimbat e mai simplu. mi se părea mai spani-oy celălalt...:) merci.

îmi plac corridele actuale și îmi închipui că la urmă, toți protagoniștii au inima plină. de un red bull fericit...:)

iar a comis-o Ioana. face și anume ce face și ne trimite cu bilet de trimitere cu tot cu inima în pom. și noi, pacienții, tot mai impacienți, ne trezim că e luni și pomul a sărit în aer. mașinile urlă rentabil și rezonabil. pădurea fuge cu mîinile pe cap. să își înnebunească fericirea. în toate părțile deodată...:)
un poem al derizoriului de zi cu zi sublimat în răbdarea însuflețită a unui pom.
de la picioare de lemn la inimă de copac și tracînd prin dorința rămuroasă de vacanță în cer, poemul vorbește de o răbdare ne-umană, de tragedia încremenirii, de solitudinea ne-căutării și dezumanizării în peisaj, de agonia liniștită a elementelor.
apreciere maximă Ioana...fără să văd pe unde calc...:)

voi trageți în pianist din plictiseală sau pentru că n-are frac?

problema acestui om e prea gravă pentru închipuirile voastre visătoare. e clar că în principiu habar n-aveți ce vreți. moldovofobia salvează România. ieri o salva bozgorofobia. biete exagerări așa zis beligerante de doru\' lelii...:)

dragi copii. acest articol al lui nenea autoru\' a fost încadrat la secțiunea polemică la modul ironic. nimeni nu poate desfășura o polemică tocmai cu ditamai Statul român. Superman n-are cum să-i puște pe toți bambilicii, e clar. și nici ideea de a plînge ca un copchil cu bube-n cap după țîță nu e cea mai vitejească opțiune. ideea acestui articol e simplă: Alexandru Vakulovski nu e singur. și nici singurul dacă nu luăm atitudine. aici patrihoții lui pește prăjit dacă tac rămîn mari filosofi. n-au decît să intre în greva foamei de libertate prost înțeleasă, dragi copii. cine nu e cu noi e împotriva lui însuși.

art. 20 din legea cetățeniei zice că doar dacă persoana respctivă nu se prezintă din motive imputabile la depunerea jurământului, se anulează ordinul, ceea ce nu-i cazul cu Alexandru Vakulovski. Jurământul trebuie depus în 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial. deci nu e chiar Iadul lui Dante să lăsăm orice speranță. 113 caractere, cît are acest jurămînt, îl despart de cetățenia română. așa că \"alo, alo...tovarăși...stați cuminți...la locurile voastre!\"

îmbuibații de care vorbesti sunt direct alegera ta in 1990 cand l-ai votat pe iliescu si vatra romaneasca sau whatever tot aia e...io am votat cu mine ÎNTOTDEAUNA dragule regret că n-am ajuns președinte să aduc ungurii la putere să vă învețe democrație...:)
\"tulai cp vin rușii!\" e cel mai eroic strigăt posibil pe plaiurile mioritice inginere e maximul de patriotism naționalist cu Vadim în acțiune rupîndu-și cămașa de pe tine...:)
jelanie-nejelanie baremi nu mă fac că-mi plouă în gît ca alți eroi de cafenele care suflă în ciorba corupției într-o veselie...:)
vai de mine dar sunt înapoiați de tot frații noștri basarabeni după tine nu se poate să-i adoptăm mai bine-i stropim elegant cu jeep-ul...:)
tu și greața inginere nu vă împăcați prea bine parcă te și văd la toaletă strigînd gastric cu precipitații din cauza articolului meu. bietu\' zabet în ce hal a ajuns mi se face și milă...:)
păi dacă tot l-am scris și am comentarii chiar că-s băgat în seamă stropși-m-ar pompierii mistăr moga că m-am aprins ca Don Qijote să mă rup în figuri cu Colosul din Moga și Sancho a tulit-o în boscheți...:)

citez din \"Petiție pentru acordarea cetățeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski\"...semnată de 70 (șaptezeci) de scriitori din România: \"A locuit mai bine de un deceniu în România, timp în care a absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat șapte volume de proză, poezie și teatru, a tradus numeroase cărți în limba română, a colaborat cu cele mai prestigioase edituri și publicații românești, a activat ca jurnalist la ziarul Clujeanul și a fost co-fondatorul uneia dintre primele reviste culturale de limbă română din mediul online, Tiuk! Este evocat în numeroase antologii literare ca scriitor român, și unul dintre cei mai importanți autori ai noului val.\" așadar, stimabilă doamnă Lazăr: nu e neica-nimeni, nu-i taie nenea popa limba pentru că scrie licențios, iar d-voastră nu vă pune decorația pe kept nimeni dacă tușiți \"în semn de protest\" relativ la insidioasa nemeritare a cetățeniei române, exact a acestui om. pentru cultura d-voastră generală mai menționez că nu e vorba aici neapărat de Vakulovski cît mai ales de un principiu
și anume ăla că Statul e pentru unii mumă și alții ciumă. nu am băut și n-am fost la dame cu Vakulovski. nici măcar nu-l cunosc personal. dar cînd văd ce le fată mintea unor bambilici zombilitici de funcționari plătiți de mine printre alții, e drept (și tocmai de aia) nu pot să privesc în altă parte să mă fac că plouă sau și mai cretin să lovesc un om nedreptățit!
închei cu finalul unui poem recent de-al meu, dedicație acelor bambilici:
voi unde vă treziți în cimitirul vesel
din Zombieland?
și ce mai vreți un Babilon în flăcări
de biblioteci din Alexandria?

pînă și Dumnezeu s-a săturat
să vă mai fie cu porția viu

lua-v-ar lenea la împăiat
și fi-v-ar mutra de sperietori

de sicriu!

ai intuit foarte bine esența poemului. e vorba de realitate și principii nu de răfuieli personale. se spune despre răzbunare că e cu două variante: ori e arma ignorantului ori ne pune inima la loc, ne face temerile liniștite certitudini. noi, Maria, suntem niște supraviețuitori. alții n-au avut puterea sau noroacele astea dilii să reziste. motiv suficient să fim mărturia vie că \"nimeni n-a murit\".
și, cel puțin sufletește, sper să am în mare parte dreptate...:)
mulțumesc fain-frumos pentru alesele aprecieri Maria!
amical de cursă lungă
cu pălăria jos,
george cel asztalos

eu cred că doar cu acel \"ce să-i faci?\" nu se face primăvară. e realmente greu să te pui în situația lui Alex să simți pe viu cum te strînge absurdul cu ușa. dar terorismului ăstuia galant nu i se poate răspunde decît terorist de unit și dornic de dreptate. altfel \"divide et impera\" ne va pune pe rînd la colț că nu suntem copchii cuminți...:)
mulțumesc pentru susținere Ecaterina orice gest de solidaritate contează și Alex chiar are nevoie în acest moment. conștiința fiecăruia își va spune cuvîntul...

Jonela și pe urmă îți îngroapă oasele în hîrtii. e romantic să credem că Alex e deja cetățean român cînd realitatea e ca tanti Obi aia de după ghișeul opac, oribil de serviabilă și tu ca un biet așteptător la rînd al bucuriei de-a trăi.
probabil că va mai urma un val de petiții și proteste. e inevitabil. omul are la dispoziție o lună, se pare, să depună acel jurămînt, în fața Altarului. sper și deie domnu\' să fie doar o sîcîială, o diversiune funcționărească de stors euroi.
nici n-ar fi de mirare într-un consulat suspectat de scandaluri porno și trafic de vize. ăștia sunt teroriștii zilei care dacă azi îi suflă în ceafă altcuiva mîine poate îți suflă ție că sunt ca rîia dispar undeva și apar în alte locuri. așadar nu capul în pămînt ci trebuie dat cu ei de pămînt. de jure. că de facto se vor da ei singuri...:) mulțam fain de susținere camarade. o să te țin la curent. s-a pornit deja un război la Radio Guerilla. mobilizare generală deseară la ora 20:
http://poemix.blogspot.com/2010/02/declaram-razboi-romaniei.html

mintea de pe urmă a textualismului sau revoluția discontinuă cu burtă și chelie, bișnițăreala asta agonică precum o spui, de se sparie gîndu\', nimic nu te poate opri să fi viu în convingerile tale atîta timp cît mai ai la îndemînă opțiunea lui Rimbaud să abandonezi tot, să mori pentru o cauză mai bună: negustoria...:)
vorba lui Roberto Bolano: \"Rimbaud, dragă, hai acasă!\"
așadar hai acasă Vasile! să lăsăm pesimismul pentru cei care răstoarnă în toate cafenelele toate dictaturile posibile...:)

tu care au fost în trupele neconvenționale ști probabil mai bine cum devine treaba cu teroriștii. probabil de asta te-ai mai calmat. eu habar nu am dar cred în revoluția continuă. aia fără burtă și chelie...:)
eniuei, mulțam fain pentru aprecieri. e bine că ne citim și asta ne inspiră...:)

Alina știu foarte bine că mai trebuie schimbat. am spus-o și mai sus, nu e o capodoperă. meritul ei deși pretabil la discreditare, stă în idee și prin asta și-a cîștigat singură recomandarea cu trei aprecieri independente de autor. poate că forma are de suferit din cauza stilului aparent superficial și a accelerației colocviale. dar nu e un capăt de lume. pînă acolo, la salvarea definitivă, mai e. îl laud și pentru faptul că oferă astfel ocazia unor necăjiți să-și verse hamaru’ și să se ușureze de ei înșiși. au și ei nevoie să fie remarcați prin ceva. și textul de față e platforma ideală de apă la moară. plus că are pe alocuri aerul unui afront personal. sexist și ironic față de cititoaRea mea bună, Obișnuința. dar peste toate am încredere în ea, oameni buni...:) important e că există salvare, pentru amîndoi. că tot ce rămîne e să înțelegem și, eventual, să ne schimbăm. fără înverșunare și răzbunări de doi lei. doar așa se poate muri ca lumea, în lacrimi, de rîs...:)

m-ai convins doar că e vorba de demontat ceva și performat reclamă negativă. îți spun sincer din capul locului că n-am personal nimic cu tine. nu e nicio supărare ca unii să vadă jumătatea plină iar alții pe aia goală. doar de dragul polemicii o să intru în jocul tău. deci să vedem:
\"george are unele poezii bunicele\": pseudoreclamă pozitivă la textele autorului și subliminală la adresa cititorului să știe că \"am citit\" din George Asztalos deși la repezeală nu pot reda un vers sau măcar un titlu din vastele lecturi...:)
\"m-am plictisit de cîte...am citit\" păi cine te pune să citești omule dacă te plictisește? bagă un counter-strike, ceva, și ști o treabă nu?
\"tendința de conservare a relațiilor de tip personal\" nu motivează aprecierile la adresa textului. una că Suciu Adrian a fost inițial entuziasmat de citirea live a poemului în cadrul unui eveniment recent. două că Dana Banu e mult mai exigentă decît crezi și rar în acest fel convinsă de calitatea unui text ce-mi aparține. și trei că pe domnul Nicolae Popa nu-l cunosc deloc personal. deci logica ta infailibilă cade la primul vînticel mai nervos...:)
mai calm și relaxat ca mine nu e nimeni cînd cineva acuză că scriu \"o glumiță de poezie\" las pe alții să scrie serioșeniile alea de ne-poezii...:)
\"semnătura georte asztalos?\" las la mintea ta faptul că numele unui autor se scrie fără greșeli și cu majuscule la începutul numelui și prenumelui, din minimă decență. și-mi închipui că a tastat băutura astfel nu tu, Claudiu Toșa.
deci încă o dată, ai prezumpția de nevinovăție. n-am cum să mă supăr pe tine...:) iar în ce privește treaba că ajungi să ți se citească numele și nu valoarea asta e valabilă pentru toți: a mai spus-o și Borges și nu tu ai inventat-o. chestia e ca numele să aibă asumat un stil anume în rest plusuri și minusuri are oricine e chiar ridicol să crezi altceva...:)
ai și argumente pentru plictiseală: forma intuitivă. unde mă rog? cînd finalul, spunea cineva mai sus, pare imprevizibil și pentru autor? arată-mi că ai înțeles un gram din mesajul acestui text și te cred...:)
aia cu paleoliticul e chiar un banc infantil. are legătură cu textul de față așa cum are Bulă cu Prefectura. asta-i \"realitatea\" ta, omule. nu a tuturora. așa că, mon ami, numa\' bine!

trebiue să înțeleagă că nu suntem toți doctoranzi în Gramatici Superioare și pe chestia asta nu se aruncă astfel de calificative grosolane. nici măcar pe chestia că m-a uns Cineva editor nu mi-aș permite să. ba chiar aș avea diplomația să. în fine am mulțumit totdeauna pentru semnalarea vreunei greșeli. mulțumesc și acum. dar văd că se îngroașă gluma. că treaba devine personală. sper și deie sfîntu\' să nu fie așa. să aiurim numa\' de bine!

tot ce pot să sper e că discursul poate deveni molipsitor de vitalizant și că îi șade bine în tandrețea asta trăsnită...:) suficient încît să scoată banalitatea din sărite și drept consecință și de ciudă tanti Obi se va pune pe citit poezii. nu de alta dar măcar să știe o treabă, vorba aia...:) merci fain Ciprian te mai așzept. încîntat de cunoștință!

aveai dreptate se poate și fără violență dar așa sunt cățeii tind să supraliciteze totul...:) merci fain pentru revizită chiar mi-era dor de tine. te mai aștept cu drag Alina...:)

Dragii mei am să încep prin a răspunde doamnelor așa se cuvine și anume celei care are cele mai multe nedumiriri...:)
Monica: poemul a venit ca rezultat al lecturilor mele din J.L.Borges un poet silit de împrejurări să trăiască doar din amintiri. lăsat de natură fără bucuria noului care ne e oricînd la îndemînă în lecturi, autorul \"Cărții de nisip\" a fost obligat să trăiască în trecut. personal cred că e iadul pe pămînt să fii orb. spuneam în altă parte că doar viermii trăiesc din amintiri. și e aici o ciudă feroce pentru că în același timp doar amintire rămîne după noi. doar urma unei umbre de tigru. și totuși. judecățile mele tranșante vin din \"normalitatea\" absurdă de zi cu zi. reținem diverse cunoștințe care învîrt ceva nuștiu pe unde, schimbăm chiar numere de telefoane cu unele deși știm că nu-i vom suna niciodată, facem depozite de lucruri inutile și ne implicăm în aiureli fără rost. de asta nu prea sunt binevenite amintirile, obiceiul, rutina. de asta se preferă schimbarea, noul și diversitatea. char dacă sunt \"per se\" pentru uz personal, pentru spațiul privat al fiecăruia în parte. cum spun și în strofa a doua asta e premiza dragostei: apropierea. realmente nu se poate pregăti peste noapte. dar merită construită și finisată chiar dacă roadele ei prietenești ajung la dragoste doar mai tîrziu ca în cazul Mariei lui Borges. În niciun caz soluția nu e aceea de a înghoți depărtări și memorii de-a valma. resimțirea trebuie lăsată \"moștenire\" receptorului. iar autorul se mulțumește cu acel potop recreator. stiloul lui trebuie să fie mereu pe jumătate plin...de uitare. asta e logica ilogică a poeziei, să o sugerăm celuilalt care poate astfel să o trăiască poate chiar mai splendid decît noi...:)

Ada: first of all bine te-am găsit și încîntat de cunoștință! probabil ai descifrat ce scrie pe preș și ți-a plăcut lucru pentru care mă bucur. probabil dacă lăsam preșul cum Se lasă nu era interesant...:) zic merci fain pentru avizatele aprecieri și te mai aștept. cu drag...:)

Marius: e bine dacă rămîne în suflet. în minte să nu fie remanente că devin amintiri și uitări. e fain ce spui că realitatea e de o delicată exterminare și tre\' să o trăim cu fruntea sus. așa spuneam și eu că nu rămîne nimic din noi. decît un zîmbet. de neînvins. cunosc dictonul lui Nansen, am fost și eu sportiv de performanță...:) merci Marius. te mai aștept. cu drag, evident...:)

Alex: tu ești pornit pe un maraton de comentarii și foarte bine faci așa îți ascuți pana și prietenii îți vor recunoaște această dăruire. ai prins admosfera poemului în linii mari și mă bucur mai ales dacă sunt descifrabil în ciuda acelui preș întors și al unor porniri iernatice de Ciuma Pădurii...:) cu mușțumiri stimă și prietenie. te mai aștept. de-acum ști și tu cum...:)

dar poezia clasică are izul ăsta de deja-vu exasperant, de melodie pe care o pui pe replay again and again de-ți vine să-ți iei cîmpii...:) ca să fiu și eu clișeistic o să spun că e un nesecat izvor de...expirație. știa ce spune cine a exclamat: \"nimic nou sub soare!\". cu scuza acestui text că are farmec vintage...nu se face primăvară. s-ar putea să fie nevoie de muult mult altceva.

Daria iar în vise a victimei lor. toată treaba e să dormi iepurește dar gata de orice așa ca un tigru...și vei vedea că orbii nu umblă în întuneric. ci într-o ceață luminoasă. cu marele avantaj că te limpezește. te face și anume clar pur și simplu. pe dinlăuntru. abia atunci vei putea visa cu adevărat. cu ochii deschiși.

poemul pare ușor rătăcit dar totuși pe calea cea bună. mai venim e farmec destul pe pagina ta...:)

de nu-i adevărat Petruț...:) bine, promit să revăd cît de curînd că oricum nu mă dă perfecțiunea afară pe ușă...:)