de atâția dinți gura dădea pe dinafară, fiare înecând mâini jucăușe, buze ce se tăiau pe geamuri, rame înmugurind din pereți pentru a intra în unghii și să dea linii, atâtea limbi în față, roți
pas cu pas carnea se aduna pe un altar plictisit de atâtea folosiri inutile, ce idee din partea unora să creadă că el doar asta vrea, rupea bucăți de scândură de fiecare dată când mușchiul încet se
o lacrimă arzând se odihnea pe o unghie, un picior se zbătea între 2 ape, bughiuri sfredelind ochii, închinări de voaluri cuprinzând totul, și acel sânge sugând tot sângele, încet, dorind
