Texte în proză

Bate vânt de iarnă înghețat și îmi suflă în inimă amintiri grele de fier. Zgomot care rupe tăcerea jurată de gândurile negre.Somn care adoarme fericirea. Din cer de plumb pică ființe ude și

Soarele ciocănea încet la geamul dormitorului și se ruga de genele mele să se dezlipească, dar ele refuzau vehement. Chiar dacă poate eu aș fi vrut să mă trezesc buze fierbinți îmi sărutau pleopele

O petală însîngerată cade.Alunecă ușor prin întuneric și lasă în urmă parfumul singurătății.E ultima dintr-un buchet de vise.O ființă singură și tremurândă, stând pe cuvertura unui pat