Geo Galetaru

noaptea vine de niciunde. mâna ta o acoperă. o răsuflare de înger. un gol imperturbabil. pomul cunoașterii într-o vâlvătaie rebelă. sub el se nasc minunatele erori, trădările festive. sub el

maxim 3 texte pe zi de aceeași natură (a se citi regulile) mulțumim înveți să mergi liniștit pe o stradă încărcată de soare. privirea caută cu încăpățânare sensuri austere, dovezi ale apartenenței

printre semne sălbatice ascultăm cântecul lebedei negre singurătatea cea de toate zilele merge cu capul sus printre victorii inutile o altă sintaxă mai pură o altă stea pentru

ne desparte acest verdict al ploii, această duminică incendiind păpușile tale docile. un rictus al unei sintaxe atroce, nimicul trecând în vârful picioarelor prin cartierul făgăduinței. ah,

Am fost aproape de silaba atroce, i-am simțit zădărnicia. Prietenii zâmbeau în zodia paharelor. O singură mișcare pornită din elanul pauper al mâinilor care nu mai cunosc singurătatea. Și semnele

liniștea curge prin venele amiezii: o ciupercă atavică un rictus al unei fericiri grațioase tabieturi de aur la masa trufașă a zeilor de carton inima ta ghicește încă rumorile

nimeni nu știe ce se petrece acolo sus. poate vin piticii verzi și sună din trompetele lor. un concept scăldat în apele pestilențiale ale detașării de sine. mergi în vârful picioarelor prin