Poezie
Fara titlu5
1 min lectură·
Mediu
excursul meu viceresc extirpă toamnele miezului
de iarnă -ca ființă ultimă a frigului - ca monument
al nesomnului gândirea conștiința de sine o boală
fiziologică instalată cu fast între zidurile cetății
oasele capului suportă presiunea constantă a tăcerii între
două lumi unaa atomică și cealaltă malnutrită
invadatorul suscită resurecții prolix
003595
0