Poezie
mașina timpului
1 min lectură·
Mediu
cauți mereu
în sedimentele
depuse în genele tale
o mângâiere și
inima ți-e furată și
dusă sub măslinii seculari
mașina timpului s-a născut
la sat orașul a legalizat-o
zgomotul ei e peste tot
și nicăieri
te înconjoară ca o cascadă
cum te apropii de ea
se depărtează
burnițând câțiva stropi
în gândul tău rătăcit
ritmul e alert
e imbecil e sinucigaș
un gând embrionar
violează seiful
apoi se așează pe
buzele tuturor torționar
goana dricului naște
muzeul figurilor de ceară
dacă nu mai ninge
nu înseamnă că e primăvară
ești super glue
iar eu musca virilă
002616
0