Gonind pe contrasens

Unde în fiecare dimineață, primul lucru pe care Mara îl vede e un cuib de rândunele de sub streașina casei vecine. Dacă e primăvară sau vară, vede și rândunelele. Dar invariabil de când își aduce aminte, imaginea asta o asociază cu o nouă zi. Fu dorința ei să aibă patul lângă fereastră. Noaptea citea la lumina lunii, imaginându-și că e o prințesă în turnul de fildeș, așteptând ca povestea să devină realitate și prințul să nu întârzie să apară. Mama o certa adesea, spunându-i că e bine să citească, dar își va strica ochii așa. Dacă luna rămânea ascunsă, Mara avea planul de rezervă. O lanternă micuță, primita cadou de la bunica. Se ascundea sub pătură și sorbea cu nesaț paginile care o duceau în lumi nemaiîntâlnite. După ce învăță să citească, o înnebuni pe bibliotecara de la școală: în fiecare zi o aștepta lângă cancelarie, spunându-i că a terminat cartea împrumutată ieri și că vrea alta. Ciudățenia fetei ajunse proverbială. Învățătoarea mărturisea că e cea mai bună elevă pe care a avut-o de mulți ani. Compunerile ei erau așteptate cu răsuflarea tăiată de colegi, curioși să vadă pe ce uși magice îi va purta de astă dată Mara. Părinții și bunicii se mândreau nevoie mare și se inaugură un ritual de familie ca la începutul anului să se aleagă florile din care se va face coronița fetei care cu siguranță va mai adăuga un premiu 1 la colecție. Iar Mara nu dezamăgi niciodată. Margarete, trandafiri, garofițe parfumate, iasomie, toate florile din grădina bunicii erau sacrificate cu plăcere la începutul verii pentru a se odihni pe creștetul fetiței cu bucle brune și ochi de ciocolată. Chiar primi un raft special în bibliotecă, unde își așeza cuminți cărțile primite ca premiu an de an. Apoi se întâmplă prima dramă din viața ei. Părinții considerau că profesorii de la școala unde mergea Mara sunt prea slabi, iar fetița trebui să se mute la gimnaziu la o școală nouă. Toată vacanța de vară plânse, imaginându-se despărțită de toți cei cunoscuți, naufragiată pe o insulă între triburi de canibali. Începu chiar să aibă primele coșmaruri din viață. Se trezea din somn cu lacrimi pe obraz, după fiecare grozăvie nouă pe care o plăsmuia în vis.