E o după amiaza calda de primavara.
Andrei coboară grăbit scările din curtea facultății dorind să găsească cât mai repede mângâierea soarelui ascuns sub umbra clădirii impunătoare din care
Fulgii dansează pe ritmul colinzilor,
Pe trotuarele lucioase asemeni oglinzilor.
Mi-am împodibit casa și sufletul
pentru o sărbătoare sfântă.
De bucuria nașterii Măntuitorului,
copiii cu
Autostrada pe care mă aflu acum ,
Nu ar mai părea interminabilă
Dacă s-ar sfârși în brațele tale.
Mi- e teamă că locul în care mă va lăsa,
E străin chipului tău.
Dacă aș putea să mă abat de la
