Poezie

Perla Bucovinei

1 min lectură·22 aprilie 2013

Mediu

O Bucovină-și plânge munții

la Putna sus în mănăstire,

când iar coboară-n slujbe sfinții

și candela ca moștenire.

Se-mbracă munții-n sărbătoare

când clopote răsună iar,

și domul sfânt lucește-n soare

ca o cetate în altar.

Când turlele încep să cânte

în dansul clopotelor sfinte,

atunci coboară de pe munte

credința toată în morminte.

Prin văi răsună iar tălăngi

când oile pășesc la vale,

și florile dansează-n crengi

când vântul trece și le-ndoaie.

Parfumul munților adie

din cetina de brad cea verde,

și-mbracă iar a lui câmpie

ca o mireasă când o vede.

Sunt mănăstiri ce-n lacrimi plâng

pe Stefan care-și doarme somnul,

și îngerii în vis i-aprind

o lumânare de la Domnul.

Și candela de sus coboară

ca o icoană pe mormânt,

când arde lumânarea-n ceară

cu mirul sfânt în legământ.

Se lasă noaptea-n mănăstire

când steaua ei o luminează,

și-atunci la toți ne dă de știre,

că Stefan voadă ne veghează.

001.248

Gavrilovici Viorel. “Perla Bucovinei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavrilovici-viorel/poezie/14028475/perla-bucovinei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.