Gavril Kostachis

Citind comentariile la aceasta poezie, am aflat cu tristete ca toti s-au oprit la suprafata, nimieni nu a incercat sa se scufunde in interiorul sufletului tau.
Daca imi permiti voi incerca eu:
Pentru mine repetitia cuvintelor tale reprezinta dorul nesfarsit, plinatatea sentimentelor tale sensibile.
Poezia ta nu trebuie comentata ci trebuie traita!
Fie ca inima ta inghetata sa se topeasca in caldura curcubeului nascut in privirea iubitului tau.

Plimbandu-ma prin galaxiile tale neuronice, m-am impiedicat de icoanele tale aruncate. Le-am strans la piept si mi-au zambit angelic. Nu te urasc ci doar emana un parfum de tristete. Cand intri in biserica poate le dai binete.
Si de acum incolo de vrei sa le arunci
vor plange toti monahii ce locuiesc prin stanci.
Iar daca nici un freamat in suflet nu se frange
Sunt sigur ca in ceruri, toti ingerii vor plange!

Sufera si scrie
Pune pe hartie
Inima ta stie
Totu-i poezie!
Suferinta ne apropie si dragostea uneori ne desparte!
Ce Paradox!