Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Asteptare

1 min lectură·
Mediu
Asteptare
Asteptand un sarut am imbratisat norii sculptand forma chipului tau.
In genunchi la poalele vantului, am cerut Timpului o ultima favoare: sa-mi scuture matreata secundelor de pe camasa sifonata a sufletului meu.
De ce nu creste-ti unghii pana-n tarana amintirilor! Scormonind navalnic sa-mi adancesc gandul in lava emotiilor transparente.
Imi ascut vocea pana la nori, tipand printre constelatiile amortite: cine sa-mi ridice piatra funerara infipta atat de adanc in inima?
Ascult...
Voalul tacerii e sfasaiat de taisul privirii tale. Vorbele s-au ascuns in pamant, doar licarirea ochilor tai imi spune ca mai exist. Suspinul isi intinde gatul asteptand Atingerea. Buzele fierbinti mirosind a miere salbatica freamata de dorinta.
Luceafarul arunca petale fosforescente de trandafiri peste cele doua suflete impletite ca intr-un fuior, rasfirandu-se pana dincolo de ceruri...spre orizontul eternei iubiri.
002186
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
131
Citire
1 min
Versuri
8
Actualizat

Cum sa citezi

Gavril Kostachis. “Asteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavril-kostachis/poezie/7881/asteptare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.