Poezie
Asteptare
1 min lectură·
Mediu
Asteptare
Asteptand un sarut am imbratisat norii sculptand forma chipului tau.
In genunchi la poalele vantului, am cerut Timpului o ultima favoare: sa-mi scuture matreata secundelor de pe camasa sifonata a sufletului meu.
De ce nu creste-ti unghii pana-n tarana amintirilor! Scormonind navalnic sa-mi adancesc gandul in lava emotiilor transparente.
Imi ascut vocea pana la nori, tipand printre constelatiile amortite: cine sa-mi ridice piatra funerara infipta atat de adanc in inima?
Ascult...
Voalul tacerii e sfasaiat de taisul privirii tale. Vorbele s-au ascuns in pamant, doar licarirea ochilor tai imi spune ca mai exist. Suspinul isi intinde gatul asteptand Atingerea. Buzele fierbinti mirosind a miere salbatica freamata de dorinta.
Luceafarul arunca petale fosforescente de trandafiri peste cele doua suflete impletite ca intr-un fuior, rasfirandu-se pana dincolo de ceruri...spre orizontul eternei iubiri.
002.205
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gavril Kostachis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Gavril Kostachis. “Asteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavril-kostachis/poezie/7881/asteptareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
