Poezie
Temeri
1 min lectură·
Mediu
Mândria-n costum cu vipușcă
Ma-nchis într-o tainică cușcă
Transparentă fiind, învăluită-n mister
Aș crede că-s liber sa-jung pân`la cer.
Păcate subțiri, lunecoase fuioare
Se-nfășoară fin de mâini și picioare.
Când sufletul plânge că temnița-i grea
Răspund fără milă:
Oricând pot ajunge oriunde aș vrea!
Orbit de păcate, nu simt că-n mișcare
Înlăuntru sunt prins în cochilia mea...
Sunt un vierme strivit în cuconul de piatră
Un soldat muribund lăsat la vatră.
Vreau să zbor în lumini ne-nserate!
Dar trupul mi-e greu si lunecă-n Moarte
și ninge în gri cu speranțe deșarte...
Fiorul il simt...dar Lumina-i departe!
002240
0